1. [DEX '09] DURĂITURĂ, durăituri, s. f. (Pop.) Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.
2. [MDA2] durăitură sf [At: LB / V: ~rui~ / Pl: ~ri / E: durăi + -tură] 1-5 (Pop) Durăit (1-5). 6 (Pop) Durăitoare (1). 7 (Trs) Așchii de lemn sau de metal care cad în timpul prelucrării unui material Si: geluituri, strujituri.
3. [DEX '98] DURĂITURĂ, durăituri, s. f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.
4. [MDA2] duruitură sf vz durăitură
5. [CADE] DURĂIT sbst., DURĂITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a durăi; rezultatul acestei acțiuni, huruitură: i se pare că aude tropot de cai și durăitură de căruță (RET.).
6. [DOOM 2] durăitură (pop.) (-ră-i-) s. f., g.-d. art. durăiturii; pl. durăituri
7. [DRAM 2021] durăitúră, durăituri, (durătură, durățâtură), s.f. Resturi de lemn ce rezultă în urma tragerii la rindea a scândurilor. ■ (onom.) Durătură, poreclă. – Din dura „a rindelui” + suf. -ăitură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL