1. [MDA2] dupac sm [At: POPA, V. 49 / Pl: ~aci / E: dup2 + -ac] 1 (Mol) Lovitură dată cu pumnul. 2 Ghiont dat în ceafă, în fălci sau în spate.
2. [CADE] DUPAC sm. F Mold. Ghiont, pumn: ar trebui să-mi facă cineva ceafa doldora de ~i (FLOR.) [comp. srb. dupac „lovitură”].
3. [DLRM] DUPAC, dupaci s. m. (Reg.) Ghiont, pumn.
4. [Șăineanu, ed. VI] dupac m. Mold. pumn, ghiont. [V. dup].
5. [Scriban] dupác m. (d. dup-dup. V. dup 1). Fam. Lovitură de pumn trasă cuĭva maĭ ales după ceafă (Șez. 32, 80). – Și zd-. V. gălătuc.
6. [Scriban] zdupác, V. dupac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL