1. [DEX '09] DUMNEZEIRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] – De la Dumnezeu.
2. [MDA2] dumnezeire sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~zăi~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei1] 1 Caracter divin Si: (înv) dumnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfințenie. 4 Religiozitate.
3. [CADE] DUMNEZEIRE sf. 1 Faptul de a dumnezei ¶ 2 Ființa, esența, natura lui Dumnezeu, divinitate ¶ 3 Dumnezeu însuși, în spec. zeu păgîn: Tot ce ’nălță omul la ~ (ALECS.); jurîndu-se și... luînd martură ~a (NEGR.) ¶ 4 Obiect de idolatrie căruia i se închină cineva ca unui zeu: aurul este singura lui ~ ¶ 5 ‡ Evlavie, religiozitate: purced din biserică... cu cinste și ~ (N.-COST.) ¶ ¶ C. ‡ NEDUMNEZEIRE, lipsă de evlavie, nereligiozitate: dacă s’au așezat Domn țării, toată ereticia și nedumnezeirea și-au arătat (N.-COST.).
4. [DEX '98] DUMNEZEIRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.
5. [DLRLC] DUMNEZEIRE s. f. Divinitate, dumnezeu. Omul acesta, care-l vedeam jurîndu-se... și luînd martură dumnezeirea... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.
6. [Șăineanu, ed. VI] dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.
7. [Scriban] dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.
8. [MDA2] dumnăzei vt vz dumnezei2
9. [MDA2] dumnezăire sf vz dumnezeire
10. [MDA2] dumnezei2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăi / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.
11. [MDA2] dumnezei1 v [At: DA ms / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.
12. [CADE] DUMNEZEI (-zeesc) vb. tr. 1 A pune în rîndul zeilor, a slăvi ca pe Dumnezeu ¶ 2 Ⓕ A slăvi, a adora (în spec. pe o femeie) peste măsură.
13. [Șăineanu, ed. VI] dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.
14. [Scriban] 2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.
15. [DOOM 3] dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii
16. [DOOM 2] dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL