1. [DEX '09] DUMBRĂVIOARĂ, dumbrăvioare, s. f. Diminutiv al lui dumbravă. – Dumbravă + suf. -ioară.
2. [MDA2] dumbrăvioară sf [At: GORJAN, H. I, 66/12 / Pl: ~re / E: dumbravă + -ioară] 1-2 (Șhp) Dumbravă (1) Si: dumbrăviță (1-2).
3. [CADE] DUMBRĂVIOARĂ (pl. -re), DUMBRAVIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌳 dim. DUMBRAVĂ: alături de o dumbrăvioară... se deslușea chipul negru al unei mașini de aburi (GRIG.).
4. [DLRLC] DUMBRĂVIOARĂ, dumbrăvioare, s. f. Diminutiv al lui dumbravă. În vale năvăleau umbrele; în dumbrăvioara de mesteceni de sus, din fundul grădinii, se făcea întuneric mai tîrziu decît oriunde. SADOVEANU, O. III 626. Iată că-ntr-o dumbrăvioară, El zărește-o căprioară. ALECSANDRI, P. II 89. – Pronunțat: -vioa-.
5. [MDA2] umbrăvioară sf vz dumbrăvioară
6. [Scriban] dumbrăveáncă f., pl. ence și encĭ (fem. d. dumbrăvean „locuitor de dumbrăvĭ”). Nord. Corovatică. – Și dumbrăvioară, pl. e (Btș.).
7. [DOOM 3] dumbrăvioară (desp. -vioa-) s. f., g.-d. art. dumbrăvioarei; pl. dumbrăvioare
8. [DOOM 2] dumbrăvioară (-vioa-) s. f., g.-d. art. dumbrăvioarei; pl. dumbrăvioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL