1. [DEX '09] DUMBRĂVEAN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.
2. [MDA2] dumbrăvean, ~ă a [At: EMINESCU, L. P. 137 / Pl: ~eni, ~ene / E: dumbravă + -ean] (Rar) 1 Care aparține unei păduri tinere și nu foarte dese ce crește în văi, pe locuri de șes, pe lângă râuri. 2 Privitor la o pădure tânără și nu foarte deasă care crește în văi, pe locuri de șes, pe lângă râuri.
3. [DEX '98] DUMBRĂVEAN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Rar) Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.
4. [DLRLC] DUMBRĂVAN, -Ă adj. v. dumbrăvean.
5. [DLRLC] DUMBRĂVEAN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Neobișnuit) De dumbravă, al dumbrăvii. (Atestat în forma dumbrăvan) Ici prin noaptea dumbrăvană și prin văi om duce-o bine. EMINESCU, L. P. 137. – Pronunțat: -vean. - Variantă: dumbrăvan, -ă adj.
6. [DOOM 3] !dumbrăvean adj. m., s. m., pl. dumbrăveni; adj. f. dumbrăveană, pl. dumbrăvene
7. [DOOM 2] dumbrăvean adj. m., pl. dumbrăveni; f. dumbrăveană, pl. dumbrăvene
8. [DE] DUMBRĂVEANU, Anghel (n. 1933, Dobroteasa, jud. Olt), scriitor român. Lirică de dragoste și de meditație asupra condiției umane („Fața străină a nopții”, „Tematica umbrei”, „Curtea retorilor”); memorialistică („Fonetica astrelor”); proză („Călătorie în eternitate”). Traduceri.
9. [DRAM 2021] dumbrăveán, -ă, dumbrăveni, -e, s.m.f., adj. 1. Persoană originară din localitatea Dumbrava. 2. (Locuitor) din Dumbrava. 3. Privitor la dumbravă. 4. Pasăre migratoare (Coracias garrulus). ■ (onom.) Dumbrăvan(u), nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Dumbrava + suf. -ean.
10. [DRAM 2015] dumbrăvean, -ă, dumbrăveni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Dumbrava. 2. (Locuitor) din Dumbrava. 3. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. 4. Pasăre migratoare (Coracias garrulus) ♦ (onom.) Dumbrăvan, Dumbrăveanu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Dumbrava + suf. -ean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL