1. [DEX '09] DULGHERIT s. n. Dulgherie (1). – Dulgher + suf. -it.
2. [MDA2] dulgherit1 sn [At: PAS, Z. I, 159 / Pl: (rar) ~uri / E: dulgher + -it] Dulgherie (1).
3. [MDA2] dulgherit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: dulgher + -it] (D. lemnăria unei case, a unei clădiri etc) Care este executat de dulgher.
4. [DLRLC] DULGHERIT s. n. Meseria dulgherului, dulgherie (1). Bunicul, la care Florea învățase dulgheritul, era nedumerit de ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul. PAS, Z. I 159.
5. [MDA2] dulgheri vti [At: ȘIO I, 165 / Pzi: ~resc / E: dulgher] 1 A executa lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții sau elemente de construcție din lemn. 2 (Fig) A lucra de mântuială, grosolan.
6. [DLRLC] DULGHERI, dulgheresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face lucru de dulgher, a executa construcții de lemn. Cerbule, Cu oasele Mi-or dulgheri Casele; Cerbule, Cu pielea ta Mi-or înveli Căsuța. TEODORESCU, P. P. 62.
7. [DLRM] DULGHERI, dulgheresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa partea de lemn a unei construcții. – Din dulgher.
8. [Scriban] 2) dulgherésc v. tr. (d. dulgher). Construĭesc, clădesc: a dulgheri o casă. Fig. Lucrez din topor, lucrez grosolan: statu pe care ni-l dulgherește civilizațiunea insultă (Aurel Popovici). V. intr. Fac pe dulgheru.
9. [DOOM 3] dulgherit s. n.
10. [DOOM 2] dulgherit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL