1. [DEX '09] DULĂPIOR, dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap; dulăpaș. – Dulap + suf. -ior.
2. [MDA2] dulăpior sn [At: SADOVEANU, P. S. 229 / Pl: ~oare / E: dulap + -ior] 1-2 (Șhp) Dulap (1) (mic) Si: dulăpaș (1-2).
3. [DLRLC] DULĂPIOR, dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap. Gazda deschise un dulăpior zidit în părete. SADOVEANU, P. S. 229.
4. [MDA2] dulapior sn vz dulăpior
5. [CADE] DULĂPAȘ (pl. -așe), DULĂPIOR (pl. -ioare) sn. 🛋 dim. DULAP I. 1: scoate iute din fundul dulăpașului o trîmbiță veche (GRIG.). DULĂU sn. 1 🐒 Cîine ciobănesc mare și lățos (🖼 1930): de va ucide neștine ~ păstoresc, ce se zice ~ de turme de oi... să plătească toată paguba (PRV.-LP.); cenușerii... m’o tiuit ca pe-un ~ cu tingirea ’n coadă (ALECS.) ¶ 2 💫 CÎINE 4 [comp. pol. dolow].
6. [DCR2] dulăpior-farmacie s. n. Dulăpior cu cele strict necesare pentru primul ajutor ◊ „Bărbatul deschide dulăpiorul-farmacie plin de flacoane.” Cont. 24 XI 67 p. 1 (din dulăpior + farmacie)
7. [Scriban] dulăpáș n., pl. e și -pĭór n., pl. oare. Dulap mic. V. noptieră.
8. [DOOM 3] dulăpior (desp. -pior) s. n., pl. dulăpioare
9. [DOOM 2] dulăpior (-pior) s. n., pl. dulăpioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL