1. [MDA2] duhovnicire sf [At: HELIADE, O. II, 346 / Pl: ~ri / E: duhovnici] (Înv) Duhovnicie (2).
2. [MDA2] duhovnici [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icesc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.
3. [CADE] DUHOVNICI (-icesc) I. ⛪ vb. tr. A lua spovedania, a spovedi: Vrînd să-și scape gîndul, în sfîrșit se duse La un popă-anume să-l duhovnicească (SPER.). II. vb. refl. A se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldărușani (CAR.) [duhovnic].
4. [DLRM] DUHOVNICI, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.
5. [Șăineanu, ed. VI] duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL