Definiție și ce înseamnă duhori

1. [DEX '09] DUHORI, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

2. [MDA2] duhori vi [At: VLAHUȚĂ, D. 239 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: duhoare] (Rar) A duhni.

3. [DLRLC] DUHORI, duhoresc, vb. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «a») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. AL. II 144.

4. [DEX '09] DUHOARE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Contaminare între duh și [put]oare.

5. [MDA2] duhoare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori / E: duh + (put)oare] 1 Emanație rău mirositoare răspândită de ceva sau cineva. 2 Atmosferă viciată dintr-un spațiu închis. 3 (Reg) Spumă rău mirositoare pe care inundația o scoate la suprafața apei. 4 (Reg) Dogoare.

6. [MDA2] duhorî vi vz duhori

7. [MDA2] duhuri v vz duhori

8. [CADE] DUHNET (pl. -ete) sn. Olten. (CIAUȘ.) = DUHOARE [duhni].

9. [CADE] DUHOARE sf. Miros urît, grețos, putoare: din canaluri... iese în răstimpuri o ~ grea, care te înneacă (VLAH.); s’a făcut în casă o ~ așa de grozavă, încît bărbatul de loc s’a trezit înspăimîntat (CRG.) [duh + (put)-oare].

10. [CADE] DUHORÎ (-orăsc) vb. intr. A răspîndi o duhoare, a puți: în seara aceea duhorea a rachiu și-avea poftă de vorbă (VLAH.).

11. [DEX '98] DUHOARE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.

12. [DLRLC] DUHOARE, duhori, s. f. Miros greu și urît; putoare. Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. ♦ Atmosferă viciată, aer greu. Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288.

13. [Șăineanu, ed. VI] duhoare f. miros urît: un sânge mohorît și de rea duhoare ISP. [Derivat din duh, în sens de suflare grea].

14. [Scriban] duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt.

15. [DOOM 3] duhori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhoresc, 3 sg. duhorește, imperf. 1 duhoream; conj. prez. 1 sg. să duhoresc, 3 să duhorească

16. [DOOM 2] duhori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhoresc, imperf. 3 sg. duhorea; conj. prez. 3 să duhorească

17. [DOOM 3] duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori

18. [DOOM 2] duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro