1. [MDA2] duhli vi [At: IORGA, N. R. B. 18 / Pzi: ~lesc / E: duh] 1 A mirosi urât. 2 (D. substanțe organice) A se altera din cauza căldurii.
2. [CADE] DUHLI (-lesc), DUHLUI (-uesc) vb. intr. Mold. A răspîndi un miros greu, neplăcut, a puți: duhlește de o parte grajdul, iar de alta uriașe căzi în care fierbe țuica (IRG.) [duh].
3. [Scriban] duhlésc, duhluĭésc și duhnésc v. intr. (vsl. duhnonti, dŭhnonti, a respira, a sufla, d. duhŭ, duh. V. dihanie, dihor, odihnesc, zduhnesc). Iron. Exal, emit putoare: duhnește a mahorcă (CL. 1910, 5, 318), duhnește a muced. – În Munt. și duhuĭesc (d. duh). Vechĭ și dihnesc (vsl. dyhnonti).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL