1. [DEX '09] DUDUITURĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură.
2. [MDA2] duduitură sf [At: CANTEMIR, IST. 186 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: dudui + -tură] 1-7 Duduit (1-7)
3. [DLRLC] DUDUITURĂ, duduituri, s. f. Duduit. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Urmă o duduitură puternică, care făcu să se cutremure casa din temelie. POPESCU, B. II 116.
4. [Scriban] duduitúră f., pl. ĭ. Rezultatu duduiriĭ: duduiturile uneĭ locomotive.
5. [CADE] DUDUIT sbst., DUDUITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a dudui; rezultatul acestei acțiuni, bubuit, bubuitură; sguduitură: se aude un duduit de pași pe podea (BR.-VN.); se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare (ISP.).
6. [DOOM 3] duduitură (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. duduiturii; pl. duduituri
7. [DOOM 2] duduitură (-du-i-) s. f., g.-d. art. duduiturii; pl. duduituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL