1. [DEX '09] DUDUCUȚĂ, duducuțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui duducă. – Duducă + suf. -uță.
2. [MDA2] duducuță sf [At: CONV. LIT. V, 102 / Pl: ~țe / E: duducă + -uță] (Mol; șhp) 1-4 Duducă (1-2) (frumoasă).
3. [CADE] DUDUCUȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. DUDUCĂ: Duducuța cea frumoasă Se mărită și ne lasă (VOR.).
4. [DEX '98] DUDUCUȚĂ, duducuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui duducă. – Duducă + suf. -uță.
5. [DLRLC] DUDUCUȚĂ, duducuțe, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui duducă.
6. [DOOM 3] duducuță (înv.) s. f., g.-d. art. duducuței; pl. duducuțe
7. [DOOM 2] duducuță (înv.) s. f., g.-d. art. duducuței; pl. duducuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL