1. [MDA2] ducucit, ~ă [At: T. PAPAHAGI, GL. 26 / Pl: ~iți, ~e / E: ducuci] 1-2 sm, a (Om) necăjit. 3 sm Nemernic.
2. [DRAM 2021] ducucít, -ă, ducuciți, -te, adj. (reg.) 1. Necăjit, sărman: „Până în Rumânia Mare m-aș duce, numa' să știu că acolo-i bine de trăit, câtu-s eu de ducucită” (Papahagi, 1925: 326). 2. Adus de spate, ghebos. – Din ducuci.
3. [DRAM 2015] ducucit, -ă, ducuciți, -te, adj. – (reg.) Necăjit, sărman: „Până în Rumânia Mare m-aș duce, numa’ să știu că acolo-i bine de trăit, câtu-s eu de ducucită” (Papahagi, 1925: 326; Giulești). – Din ducuci (MDA).
4. [DRAM] ducucit, -ă, adj. – Necăjit, sărman: „Câtu-s eu de ducucită” (Papahagi 1925: 326). – Din ducuci + -it.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL