1. [MDA2] drumuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: drumui] 1 vt (Top) Legare a detaliilor unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă Si: (rar) drumuit1 (1). 2 (Rar) Mers pe drum Si: (rar) drumuit1 (2).
2. [DEX '09] DRUMUI, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.
3. [MDA2] drumui [At: DEX / Pzi: ~esc / E: drum + -ui] 1 vt (Top) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2 vi (Rar) A merge pe drum (1).
4. [DLRLC] DRUMUI, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Neobișnuit) A merge pe drum, a umbla. Drumuiau în trap mărunt pe șoseaua curată. POPA, V. 249.
5. [DOOM 3] drumui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiesc, 3 sg. drumuiește, imperf. 1 drumuiam; conj. prez. 1 sg. să drumuiesc, 3 să drumuiască
6. [DOOM 2] drumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiesc, imperf. 3 sg. drumuia; conj. prez. 3 să drumuiască
7. [DE] DRUMUÍRE (< drum) s. f. (TOPOGR.) Metodă de ridicare a datelor unei suprafețe de teren prin măsurarea unghiurilor succesive.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL