1. [MDA2] drujincă sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: ns cf drugină] (Îrg) 1 Felie (de pâine, de caș etc.). 2 Parcelă de pământ.[1]
2. [DRAM 2021] drujíncă, drujinci, (strujincă, drujâncă), s.f. (reg.) 1. Felie. 2. Parcelă de pământ; delniță: „Terenul lung și îngust, îi spune drujincă” (AER, 2010: 64). 3. Porție. 4. (prin extensia sensului 3) Persoană însărcinată de armată pentru rechiziționarea alimentelor. 5. Bucată de pânză lungă și îngustă. ■ (top.) Drujinci, fânațe în Rozavlea. ■ Atestat exclusiv în satele din estul Maram. Istoric (ALRRM, 1973, h. 794). – Cf. drugină, drughină „prăjină pe care se întind albiturile la uscat” (MDA).
3. [DRAM 2015] drujincă, drujinci, (strujincă), s.f. – (reg.) 1. Felie. 2. Parcelă de pământ: „Terenul lung și îngust, îi spune drujincă” (AER, 2010: 64; Săcel); delniță. ♦ (top.) Drujinci, fânațe în Rozavlea (Vișovan, 2005). 3. Porție: „Nouă gazda ni-i datori / Cu-o drujincă de horincă” (Bilțiu, 1996: 70). 4. (prin extensia sensului 3 „porție, rație”) Drujinci, oameni însărcinați de armată pentru rechiziționarea alimentelor (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Cf. drugină, drughină „prăjină pe care se întind albiturile la uscat” (MDA).
4. [DRAM] drujincă, drujinci, (strujincă), s.f. – 1. Felie. 2. Parcelă de pământ. 3. Porție: „Nouă gazda ni-i datori / Cu-o drujincă de horincă” (Bilțiu 1996: 70). – Cf. drugină, drughină, drug/drugă (< srb. druga).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL