1. [DEX '09] DRICAR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. – Dric + suf. -ar.
2. [MDA2] dricar2 sn [At: VAIDA / V: ~i / Pl: ~e / E: ns cf dricală] (Reg) Pilotă.
3. [MDA2] dricar1 sm [At: I. BOTEZ, B. 36 / V: ~i / Pl: ~i / E: dric + -ar] 1 Fabricant de dricuri (8). 2 Negustor de dricuri (8). 3 Antreprenor de pompe funebre. 4 Proprietar al unui dric (8). 5 Vizitiu al unui dric (8). 6 Persoană care transportă mortul la groapă Si: cioclu.
4. [CADE] DRICAR sm. Întreprinzător de pompe funebre, proprietar de dricuri mortuare: biata Zincuța nici nu închise ochii, și m’am pomenit cu ~ii (VLAH.).
5. [DLRLC] DRICAR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri; antreprenor de pompe funebre. Ciorile se strigau pe nume plutind în burnița dimineții ca niște petice furate de vînt din vitrina, unui dricar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88. 2. Cioclu care conduce sau însoțește dricul. La groapă cine te va petrece? Poate numai, dricarul... și vîntul rece. ISAC, O. 106.
6. [Șăineanu, ed. VI] dricar m. proprietar de dricuri funebre.
7. [Scriban] dricár m. (d. dric). Munt. Patașcar, decorator de pompe funebre.
8. [MDA2] dricari1 sm vz dricar1
9. [MDA2] dricari2 sn vz dricar2
10. [DOOM 3] dricar s. m., pl. dricari
11. [DOOM 2] dricar s. m., pl. dricari
12. [DRAM 2021] dricár, dricaruri, dricare, s.n. (reg.) Plapumă umplută cu pene; dună: „Te-nvârte pângă hambar, / Că-ț aducem ș-on dricar” (Bilțiu, 2015: 216). – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (DER, MDA).
13. [DRAM 2015] dricar, dricaruri, dricare, s.n. – (reg.) Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly) (DER, MDA).
14. [DRAM] dricar, -uri, s.n. – Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL