1. [MDA2] dreve2 sfp [At: ALRT II, 80 / V: drie~, ~re / E: vsl древа] (Reg) 1 Rumeguș de la sfredelitul lemnului. 2 Amestec de fructe zdrobite din care se face oțet.
2. [MDA2] dreve1 sfp vz treve
3. [Scriban] dréve V. dreavă.
4. [DEX '09] DREAVĂ, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătorii pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lâna. 3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. – Din sl. drĕvo.
5. [MDA2] dreabă sf vz dreavă
6. [MDA2] dreavă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Calificativ injurios dat unei persoane murdare.
7. [MDA2] dreavă1 sf [At: DAMÉ, T. 141 / V: ~abă / Pl: ~ve / E: vsl дрѣво] 1 Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2 Șină de lemn pe care alunecă carul joagărului. 3 Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. 4 Butucul care formează partea de sus a jugului. 5 (Reg) Poliță a unui dulap. 6 Plăsea la cuțit. 7 Carâmbul de la loitra carului. 8 Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lâna. 9 (Reg; lpl) Darac. 10 (Îvp) Arătătorul ceasului. 11 (Îvp) Resort elastic Si: arc. 12 (Reg; lpl) Foarfece de tuns oile. 13 (Atm; reg) Venă ieșită în relief de pe burta unui cal. 14 (Reg) Piele îngroșată de la genunchiul unui cal. 15 (Reg) Articulația de sus a piciorului unui cal. 16 (Atm; reg) Claviculă (la cal sau la om). 17 (Atm; reg) Omoplat (la om).
8. [MDA2] drebe sfp vz dreve
9. [MDA2] drere sf vz dreve2
10. [MDA2] drevere[1] sf vz dreve2
11. [MDA2] drieve sf vz dreve2
12. [MDA2] trebăr sn vz trevere
13. [MDA2] treve sfp vz trevere
14. [MDA2] trevere sfp [At: ECONOMIA 12/8 / V: (reg) dreve, treve, trebăr sn / E: ger Treber] 1 (Pop) Resturi de struguri sau de alte fructe care rămân în teasc după stoarcerea mustului, din care se face rachiu Si: borhot. 2 (Reg) Rachiu din vin Si: țuică. 3 (Pop) Rămășițe fără întrebuințare Si: resturi.
15. [CADE] DREAVĂ (pl. dreve) sf. 1 Instrument în formă de arc cu care plăpomarul bate lîna, drîng ¶ 2 Fie-care din bețele sau vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei de urzit ¶ 3 🏚 Stinghia de-a curmezișul aripii morii de vînt [vsl. drěvo „lemn'”].
16. [DEX '98] DREAVĂ, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătorii pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lâna. 3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. – Din sl. drĕvo.[1]
17. [DLRLC] DREAVĂ, dreve, s. f. (Popular) 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei de urzit. 2. Vergea, gratie, zăbrea. Printre drevele patului, îi ies la iveală labele picioarelor galbene. SAHIA, N. 117. 3. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lîna. – Pronunțat: drea-.
18. [DLRLC] TREVERE s. f. pl. (Regional) Resturi de struguri (rar și de alte fructe) care rămîn în teasc după stoarcerea mustului (și din care se face rachiu).
19. [DLRM] TREVERE s. f. pl. (Reg.) Resturi de struguri care rămîn în teasc după stoarcerea mustului, din care se face rachiu. – Germ. Treber.
20. [Șăineanu, ed. VI] dreavă f. Mold. și Tr. 1. pieptene de dărăcit lâna; 2. pl. dreve, vergele alergătoare sau bețele mosoarelor. [Slav. DRIEVO, lemn].
21. [Scriban] dreábă f., pl. drebe. V. dreavă.
22. [Scriban] dreávă f., pl. dreve (vsl. drĕvo, drŭvo, lemn). Vest. Traverse (vergele) la pat și laalte lucrurĭ. Gratie: drevele de fĭer de la fereastra caseĭ (Neam. Rom. Pop. 2, 285), geamlîcurĭ închise cu dreve de fĭer (ChN. 1, 107). Un fel de prăjină încovoĭată c’o coardă groasă cu care plapomaru scutură lîna și care se numește și arc, ĭar în est dreabă (pl. drebe).
23. [DOOM 3] dreavă (reg.) s. f., g.-d. art. drevei; pl. dreve
24. [DOOM 2] dreavă s. f., g.-d. art. drevei; pl. dreve
25. [DER] dreavă (dreve), s. f. – s. f. – 1. Băț încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. – 2. Traversă, bară. Sl. drĕvo „băț” (Tiktin; Candrea). – Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduși; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlnește cu terfeli, din a cărui încrucișare par a fi rezultat derveli și dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s. m. (tăietor de lemne), din sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s. f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formație nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *drŭvalo „transport de lemne”, după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s. f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemișcat), din sb. drven „de lemn” (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati derǫ „a sfîșia”.
26. [Onomastic] DREVE 1. – b. (17 B III 175); Drevești (16 B VI 172). 2. Dreoa, moșnean (16 B VI 126).
27. [DAR] trevere s.f. pl. (pop.) 1. resturi de struguri, fructe, rămase în teasc; borhot. 2. rachiu de vin. 3. resturi, boarfe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL