1. [MDA2] drâmboiat, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 303/17 / V: ~oet, ~băiat / Pl: ~ați, ~e / E: drâmboi + -at] (Îvp) 1 (D. buze) Care se lasă în jos. 2 (D. persoane) Cărora le atârnă buzele în jos. 3 (Fig) Prost dispus Si: bosumflat, supărat.
2. [DEX '09] DRÂMBOI2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. [Var.: drâmboia vb. I] – Din drâmbă.
3. [DEX '09] DRÂMBOIA vb. I v. drâmboi2.
4. [MDA2] drâmba v vz drâmboi
5. [MDA2] drâmbăiat, ~ă a vz drâmboiat
6. [MDA2] drâmboet, ~ă a vz drâmboiat
7. [MDA2] drâmboi2 vi [At: KLEIN, D. 175 / V: ~bui, ~a[1], ~ba [2]/ E: drâmbă + -oi] 1 vi A cânta din drâmbă (1). 2 vr (Reg) A lăsa buzele în jos, ca pentru plâns. 3 vr (Reg) A-și manifesta supărarea, mânia. 4 vr (Reg) A boci.
8. [MDA2] drâmboia v vz drâmboi
9. [MDA2] drâmbui v vz drâmboi
10. [MDA2] râmboi2 v vz drâmboia
11. [MDA2] râmboia v vz drâmboia
12. [MDA2] râmboiat, ~ă a vz drâmboiat
13. [CADE] ❍ DRÎMBOIA (–oiu, –oiez), DRÎMBOI (-oiesc) vb. refl. A se bosumfla, a se arăta supărat, mînios: Atunci el se drîmboaia Și mai mult nu ne spunea (RET.); ian să-i fi sculat la treabă, ș’apoi să vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc (CRG.) [drîmboiu].
14. [CADE] ❍ DRÎMBOIAT adj. p. DRÎMBOIA. Bosumflat, supărat, mînios: Ferește-mă, Drăguț Doamne, de mazăre oleiată și de lelea ~ă (IK.-BRS.); toți se duceau cu buzele ~e (RET.).
15. [DEX '98] DRÂMBOI2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. – Din drâmbă.
16. [DLRLC] DRÎMBOI, drîmboiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se bosumfla; a se boci în gura mare. Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.
17. [Șăineanu, ed. VI] drâmboì v. Mold. a se bozumfla: se codesc și se drâmboiesc CR. [Lit.: a sufla din drâmbă].
18. [Scriban] drîmboĭésc și -oĭéz (mă) v. refl. (d. drîmbă 1, pin aluz. la ținerea buzelor). Fam. Mă bosunflu. – Și -ăĭez.
19. [DOOM 3] !drâmboi1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă drâmboiesc, 3 sg. se drămboiește, imperf. 1 sg. mă drâmboiam; conj. prez. 1 să mă drâmboiesc, 3 să se drâmboiască; imper. 2 sg. afirm. drâmboiește-te; ger. drâmboindu-mă
20. [DOOM 2] drâmboi2 / drâmboia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se drâmboiește / se drâmboiază, imperf. 3 sg. se drâmboia; conj. prez. 3 să se drâmboiască / să se drâmboieze
21. [DRAM 2021] drâmboiát, -ă, drâmboiați, -te, (drâmboiet), adj. (reg.) Bosumflat. ■ (onom.) Drâmboietu, poreclă în Dumbrăvița. ■ Termen specific în Moldova. – Cf. drâmboi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL