1. [DEX '09] DRĂMĂLUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a drămălui și rezultatul ei; drămuire. – V. drămălui.
2. [MDA2] drămăluire sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 70 / Pl: ~ri / E: drămălui] 1-5 Drămuire1 (1-5).
3. [DEX '09] DRĂMĂLUI, drămăluiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A drămui. – Dram + suf. -ălui.
4. [MDA2] drămălui vt [At: CONACHI, P. 227 / V: ~mul~ / Pzi: ~esc / E: dram1 + -ălui] 1-5 A drămui1 (1-5).
5. [MDA2] drămului v vz drămălui
6. [CADE] ❍ DRĂMĂLUI 👉 DRĂMUI.
7. [CADE] DRĂMUI, Mold. DRĂMĂLUI (-uesc) vb. tr. A cîntări, a cumpăni: un cronicar de salon trebuie să-și drămuească atenția cu cea mai mare stricteță (CAR.); ia ad-o încoace (găina) la moșul, s’o drămuluească (CRG.) [dram].
8. [DLRLC] DRĂMĂLUI, drămăluiesc, vb. IV. Tranz. A drămui. Trebuia să drămăluiască în cămară cele de cuviință pentru ospățul curții. SADOVEANU, Z. C. 215. Chipul cum drămăluia laptele și cafeaua din serviciul de porțelan... dovedea o cucernicie de om care știe să respecte tabietul stomacului. C. PETRESCU, C. V. 141. ◊ Fig. Ia ado-ncoace [pupăza] la moșul, s-o drămăluiască. CREANGĂ, A. 56. Mintea cu cumpăna-n mînă toate le drămăluiește. CONACHI, P. 277.
9. [Șăineanu, ed. VI] drămăluì v. Mold. a cântări: ad-o încoace s’o drămăluiesc CR. [V. dram].
10. [Scriban] drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.
11. [DOOM 3] drămăluire (pop.) s. f., g.-d. art. drămăluirii
12. [DOOM 2] drămăluire (rar) s. f., g.-d. art. drămăluirii
13. [DOOM 3] drămălui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămăluiesc, 3 sg. drămăluiește, imperf. 1 drămăluiam; conj. prez. 1 sg. să drămăluiesc, 3 să drămăluiască
14. [DOOM 2] drămălui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămăluiesc, imperf. 3 sg. drămăluia; conj. prez. 3 să drămăluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL