1. [DEX '09] DRĂGULIȚĂ, drăgulițe, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.
2. [MDA2] drăguliță [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 253/4 / Pl: ~țe / E: drag + -uliță] (În formule de adresare) 1-2 sf, af (Persoană) drăguță. 3 sf Iubit.
3. [DEX '98] DRĂGULIȚĂ, drăgulițe, adj. Diminutiv al lui drag(ă); p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.
4. [DEX '09] DRĂGULEȚ, drăguleți, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.
5. [MDA2] drăgăleț sm vz drăguleț
6. [MDA2] drăguleț [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~găl~ sm / Pl: ~i / E: drag + -uleț] 1 sm (Pop) Iubit (2-4). 2-4 a Drăguț (1-3). 5 (Pop; șhp) sm Dans popular care se joacă mai ales la nunți. 6 Melodie după care se execută drăgulețul (5).
7. [CADE] DRĂGULEȚ, f. -ULIȚĂ, -ULICĂ I. adj. dim. DRAG. Drăgălaș, gingaș: născu o bunătate de copilaș de drăguleț (ISP.); o pasărică drăgulică și frumușică sta pe o ramură (ISP.). II. DRĂGULEȚ (pl. -ețe) sn. 🎖️ = EGHILETĂ.
8. [DEX '98] DRĂGULEȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.
9. [DLRLC] DRĂGĂLEȚ, -IȚĂ adj. v. drăguleț.
10. [DLRLC] DRĂGULEȚ2, -IȚĂ, drăguleți, -ițe, adj. Diminutiv al lui drag; drăguț, drăgălaș. Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. ◊ Expr. Drăguliță doamne = dragă doamne, v. drag2. ◊ (Substantivat) Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. – Variantă: drăgăleț, -iță (CREANGĂ, A. 1) adj.
11. [DLRM] DRĂGĂLEȚ, -IȚĂ adj. v. drăguleț2.
12. [DLRM] DRĂGULEȚ2, drăguleți, adj. m. Diminutiv al lui drag. [Var.: drăgăleț adj. m.]
13. [DOOM 3] !drăguliță (termen de adresare) (pop.) s. m. și f.
14. [DOOM 2] drăguliță (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăgulițe
15. [DOOM 3] drăguleț (pop.) adj. m., pl. drăguleți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL