1. [DEX '09] DRĂGULICĂ, drăgulice, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -ulică.[1]
2. [MDA2] drăgulic, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 944 / Pl: ~ici, ~ice / E: drag + -ulic] 1-2 (Pop; șhp) Drăguț (1-2).
3. [CADE] DRĂGULEȚ, f. -ULIȚĂ, -ULICĂ I. adj. dim. DRAG. Drăgălaș, gingaș: născu o bunătate de copilaș de drăguleț (ISP.); o pasărică drăgulică și frumușică sta pe o ramură (ISP.). II. DRĂGULEȚ (pl. -ețe) sn. 🎖️ = EGHILETĂ.
4. [DEX '98] DRĂGULIC, -Ă, drăgulici, -ce, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -ulic.[1]
5. [DLRLC] DRĂGULIC, -Ă, drăgulici, -e, adj. (Rar) Drăguleț. (Substantivat) Tînăr îi? frumos îi?... spune, drăgulică, nu-mi ascunde nimică. ALECSANDRI, T. 944.
6. [DOOM 3] !drăgulică1 (pop.) adj. f. (păsărică ~), pl. drăgulici
7. [DOOM 3] !drăgulică2 (termen de adresare) (pop.) s. m. și f.
8. [DOOM 2] drăgulică (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăgulice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL