1. [MDA2] drăgostit2, ~ă a [At: GCR II, 141/21 / Pl: ~iți, ~e / E: drăgosti] (Reg) 1 Plăcut. 2 Iubit.
2. [MDA2] drăgostit1 sn [At: BÂRLEA, C. P. 42 / Pl: (rar) ~uri / E: drăgosti] 1-3 Drăgostire (1-3).
3. [DEX '09] DRĂGOSTI, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.
4. [MDA2] drăgosti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: drr dragoste] (Pop) 1-2 vtrr A (se) dezmierda cu cuvinte de dragoste. 3 vrr A avea relații de dragoste. 4 vr (Pan; d. păsări, insecte) A se împerechea.
5. [CADE] DRĂGOSTI (-ostesc) vb. tr. și refl. A (se) desmierda cu cuvinte de dragoste: O desmiardă cu durere, suspinind o drăgostește (EMIN.); de acum li e și lor vremea să se drăgostească (CRG.).
6. [DLRLC] DRĂGOSTI, drăgostesc, vb. IV. Tranz. A mîngîia, a dezmierda, a giugiuli; a spune cuiva cuvinte de dragoste. Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ Refl. reciproc. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.
7. [Șăineanu, ed. VI] drăgostì v. a mângăia cu drag: suspinând o drăgostește EM.
8. [Scriban] drăgostésc v. tr. (d. dragoste). Mîngîĭ cu mîna în semn de dragoste. V. refl. Mîngîĭ fiind mîngîĭat reciproc. – La Dos. drăgăluĭesc (ung. dragálni).
9. [DOOM 3] drăgosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostesc, 3 sg. drăgostește, imperf. 1 drăgosteam; conj. prez. 1 sg. să drăgostesc, 3 să drăgostească
10. [DOOM 2] drăgosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostesc, imperf. 3 sg. drăgostea; conj. prez. 3 să drăgostească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL