1. [DEX '09] DRAGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna.
2. [MDA2] draghină1 sf [At: DAMÉ, T. 10 / V: (reg) ~abină sf, draden, draghen, draghin, ~agin sn / A: ~ghină / Pl: ~ne / E: ucr драбина] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se sprijină de leuci Si: loitră. 2 (Buc) Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele Si: carâmb (1), drug. 3 (Reg) Bucată de lemn (de stejar, frasin etc.) sau de fier care leagă carâmbii loitrei, la mijlocul spetezelor, și care este îndoită pe după carâmbul de sus și fixată în crucea de mijloc Si: cercel (16), ghermec. 4 (Reg) Traversă. 5 (Reg) Așchie mare dintr-un lemn crăpat. 6 (Reg) Vas de lemn în care se așază nutrețul animalelor. 7 (Reg) Cal mare, bătrân și slab. 8 (Reg) Varietate de struguri roz.[1]
3. [CADE] ❍ DRAGHINĂ 👉 DRABINĂ.
4. [Șăineanu, ed. VI] draghină f. Mold. loitra carului. [Pol. DRABINA].
5. [Scriban] drághină f., pl. draghinĭ și drăghinĭ (din drábină, formă inuz., d. rut. pol. drabina, id. rudă cu germ. trampein, a păși greŭ. V. trapă și Bern. 1, 219). Nord. Loitră.
6. [MDA2] drabină sf vz draghină
7. [MDA2] draden sn vz draghină1
8. [MDA2] draghen sn vz draghină1
9. [MDA2] draghin sn vz draghină1
10. [MDA2] dragin sn vz draghină1
11. [CADE] ❍ DRABINĂ, DRAGHINĂ (pl. -ini) sf. Mold. Bucov. 🔧 Loitra carului: stau carele... cucuiate sub pînzele întinse peste cercurile deasupra drabinelor (GRIG.); Alții stau pe draghini, alții chiar pe scară (SPER.) [rut. drabina].
12. [DLRLC] DRAGHIN s. n. v. draghină.
13. [DLRLC] DRĂGHINĂ, draghini, s. f. (Mold.) Loitră. Stăteau amîndoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pîslă. SADOVEANU, O. III 387. În ogrăzile chiliilor, cărăușii se suiseră pe draghinile căruțelor. id. F. J. 17. Peste cuprinsul întreg al chervanelor erau aruncate țoluri groase și mari de cînepă, cetluite temeinic cu frînghii... prinse cu noduri meșteșugite de carîmbii ușor încovoiați ai draghinilor. HOGAȘ, DR. 284. ♦ (Prin restricție) Fiecare din lemnele cele lungi (de sus și de jos) ale loitrei în care sînt fixate spetezele; carîmb, drug. – Variantă: draghin, draghine (CAMILAR, N. II 251), s. n.
14. [Scriban] drábină V. draghină.
15. [DOOM 3] draghină (înv., reg.) s. f., g.-d. art. draghinii; pl. draghini
16. [DOOM 2] draghină (pop.) s. f., g.-d. art. draghinii; pl. draghini
17. [DER] draghină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov. – Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL