1. [MDA2] drăgălui1 vt [At: DOSOFTEI, V.S. decembrie 237/29 / V: (îvr) ~gul~ / Pzi: ~esc / E: drag + -ălui] (Reg, c.i. oameni sau, pex părți ale corpului lor) A dezmierda.
2. [MDA2] drăgălui2 vt [At: SFC IV, 126 / Pzi: ~esc / E: mg drágállni] (Îrg) A socoti ceva prea scump.
3. [MDA2] drăgului v vz drăgălui1
4. [Scriban] drăgăluĭésc V. drăgostesc.
5. [Scriban] drăgostésc v. tr. (d. dragoste). Mîngîĭ cu mîna în semn de dragoste. V. refl. Mîngîĭ fiind mîngîĭat reciproc. – La Dos. drăgăluĭesc (ung. dragálni).
6. [DRAM 2021] drăgăluí, drăgăluiesc, v.t. A iubi pe cineva; a drăgosti. – Din drăgosti (Scriban); din drag + suf. -ălui (MDA).
7. [DRAM 2015] drăgălui, drăgăluiesc, vb. tranz. – A iubi pe cineva (Faiciuc, 2008); a drăgosti. – Din drăgosti (< dragoste) (Scriban); din drag + suf. -ălui (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL