1. [DEX '09] DRĂCOAICĂ, drăcoaice, s. f. 1. Ființă imaginară de sex feminin, considerată (ca și dracul) drept întruchipare a spiritului rău. 2. Fig. Femeie sau fată rea, plină de păcate, crudă; spec. fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne; diavoliță. – Drac + suf. -oaică.
2. [MDA2] drăcoaică sf [At: ALECSANDRI, T. 101 / Pl: ~ice / E: drac + -oaică] 1 Ființă supranaturală de sex feminin care face parte din tagma dracilor Si: diavoliță, diavoloaică, tartoriță, (rar) drăciță, (îvp) drăculiță, drăcoaie (1), (reg) sărsăroaică, tărtăroaică. 2 (Fig) Ființă de sex feminin rea Si: diavoliță, diavoloaică, tartoriță, (rar) drăcoaie (2), (reg) sărsăroaică, tărtăroaică. 3 (Fig; fam) Fată sau femeie tânără, isteață, vioaie, ispititoare, care se ține de șotii Si: drăcușor (5), diavoliță, ștrengăriță, (reg) zgâtie.
3. [CADE] DRĂCOAICĂ (pl. -ce) sf. 1 Femeie rea, afurisită, îndrăcită: pricepuse drăcoaica că încă nu scăpase de primejdie (ISP.) ¶ 2 Femeie șireată, ștrengăriță: iaca mă, m’o păcălit drăcoaica (ALECS.).
4. [DEX '98] DRĂCOAICĂ, drăcoaice, s. f. 1. Ființă imaginară de sex feminin, considerată (ca și dracul) drept întruchipare a spiritului rău. 2. Fig. Femeie sau fată rea, plină de păcate, crudă; (în special) fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne; diavoliță. – Drac + suf. -oaică.
5. [DLRLC] DRĂCOAICĂ, drăcoaice, s. f. 1. (În superstiții și în basme) Ființă supranaturală de sex feminin imaginată ca făcînd parte din tagma dracilor; diavoloaică (1). Începe... a juca... luînd și pe draci și pe drăcoaice la joc, cu nepus în masă. CREANGĂ, P. 310. ♦ (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Termen de ocară pentru o ființă de sex feminin. Îl înhățase, drăcoaica [de bufniță], cu ghearele ca o gaiță spurcată și nu-l slăbea nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 212. Nu răspunde drăcoaica. Se vede că-i mînioasă c-am închis-o în odaie. ALECSANDRI, la TDRG. O drăcoaică De șerpoaică... S-a-ncuibat în barba mea. TEODORESCU, P. P. 518. 2. Fig. Fată sau femeie tînără, vioaie, zglobie, isteață, ispititoare, ștrengăriță, care se ține de drăcii; drăcușor, diavoloaică (2). Petiția tot a lăsat-o, drăcoaica. CAMIL PETRESCU, T. II 421. Ei, drăcoaico, drăcoaico, te-am înțeles. C. PETRESCU, Î. II 95.
6. [Șăineanu, ed. VI] drăcoaică f. drac de femeie, muiere rea.
7. [Scriban] drăcoáĭcă f. (oaĭ o silabă) f., pl. e. Nevasta draculuĭ. Fig. Femeĭe rea. Fată neastâmpărată.
8. [DOOM 3] drăcoaică s. f., g.-d. art. drăcoaicei; pl. drăcoaice
9. [DOOM 2] drăcoaică s. f., g.-d. art. drăcoaicei; pl. drăcoaice
10. [DRAM 2021] drăcoáică, drăcoaice, (drăcoaie), s.f. (mit.) Personaj din tagma dracilor: „Și acolo ședea o drăcoaică, care a făcut un drăcușor” (Bilțiu, 1999: 391). – Din drac „demon, diavol” + suf. -oaică (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL