1. [MDA2] doxastar s [At: COSTINESCU / Pl: ? / E: cf ngr δοξαστής] (Înv) Carte de cult în religia creștină ortodoxă care cuprinde doxologiile cântate la sărbători.
2. [Șăineanu, ed. VI] doxastar n. carte bisericească coprinzând doxologiile cântate la sărbători: Noul Doxastar de Anton Pann (1841). [Gr. mod.].
3. [Scriban] doxastár n., pl. e (d. ngr. doxastis, glorificator). Carte de rugăcĭunĭ care cuprinde doxologiile.
4. [D.Religios] doxastar, doxastare s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde doxologiile cântate la sărbători. Doxastare au publicat pentru prima oară Anton Pann, sub titlul Noul doxastar (1841, 2 vol., București), și Dimitrie Suceveanu, cel mai renumit psalt din școala lui Veniamin Costache, sub titlul Idiomelar și doxastar (1856, 3 vol., Tip. m-rii Neamț). – Din gr. doxastarion.
5. [DAR] doxastar s.n. (înv.) carte de rugăciuni cuprinzând doxologiile (cântări închinate sfintei treimi).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL