1. [DEX '09] DOTAL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.
2. [MDA2] dotal a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr dotal, lat dotalis] (Înv) 1 Care ține de dotă. 2 Privitor la dotă.
3. [CADE] * DOTAL adj. ⚖️ De zestre, privitor la zestre: sub regimul ~ [fr.].
4. [DLRLC] DOTAL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. Via este avere dotală. CAMIL PETRESCU, T. III 327. ◊ Regim dotal = totalitatea prevederilor legale (în vigoare în trecut) referitoare la modul de administrare și folosință a dotei unei femei. Foaie dotală v. foaie.
5. [DN] DOTAL, -Ă adj. De dotă, prin care se constituie o dotă. [Cf. fr. dotal, lat. dotalis].
6. [MDN '00] DOTAL, -Ă adj. referitor la dotă; prin care se constituie o dotă. (< fr. dotal, lat. dotalis)
7. [Șăineanu, ed. VI] dotal a. relativ la dotă: venit dotal.
8. [Scriban] * dotál, -ă adj. (lat. dotalis). Al doteĭ, de dotă: act dotal.
9. [DOOM 3] dotal adj. m., pl. dotali; f. dotală, pl. dotale
10. [DOOM 2] dotal adj. m., pl. dotali; f. dotală, pl. dotale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL