1. [MDA2] dormitare sf [At: PSALT. 278/4 / Pl: ~tări / E: dormita] 1 Dormire ușoară și intermitentă. 2 Stare în inactivitare. 3 Stare a celui lipsit de energie. 4 Cufundare în lene sau indiferență. 5 (Fig) Zăcere în amorțire.
2. [DEX '09] DORMITA, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din lat. dormitare.
3. [MDA2] dormita vi [At: PSALT. 269/2,4 / V: (înv) dur~, (reg) durminta[1] / Pzi: ~tez, (reg) dormit / E: lat dormitare] 1 (D. oameni, rar d. alte ființe) A dormi ușor și intermitent Si: a ațipi, (îvp) a aromi, a moțăi, (pop) a picoti, a piroti, (rar) a picura (de somn). 2 (Fig; d. persoane) A sta inactiv. 3 (Fig; d. persoane) A fi lipsit de energie. 4 (Fig; d. persoane) A fi cufundat în lene sau indiferență. 5 (Pop; îe) Șade, ~tează și deștept visează Se zice despre un om neghiob. 6 (Fig) A zăcea în amorțire.
4. [MDA2] durmita v vz dormita
5. [MDA2] durmitare sf vz dormitare
6. [CADE] †ADORMITA (-itez) vb. intr. A adormi: adormit-au păstorii tăi (BIBL.) [dormita]
7. [CADE] DORMITA, Trans. DURMITA (-itez) vb. intr. A dormi ușor și întrerupt, a moțăi: Cîteodată vicleanul somn amăgește Pe acel ce dormitează (STAM.); eu mă fac că dormitez, trăgînd cu ochiul pe sub cozorocul șepcii (CAR.); Ⓕ: la stînga, dormitau de atîta vreme zidurile circului lui Maxențiu (D.-ZAMF.) [lat. dormitare].
8. [CADE] † DURMITA = DORMITA.
9. [DLRLC] DORMITA, dormitez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A dormi ușor și întrerupt; a ațipi din cînd în cînd; a moțăi, a picoti, a piroti. Venise luna lui april, cu moleșeală și somn. Umblam prin casă și prin curte dormitînd. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124. Calul își apropie genele și dormitează. GÎRLEANU, L. 31. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea, Din somn îl trezea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ (Metaforic) Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. MIHALE, O. 356. Nouri în chip de urși polari dormitau în cerul incandescent. GALACTION, O. I. 340. 2. Fig. (Despre oameni) A sta inactiv, a fi indiferent; a trîndăvi. Ce ar fi agiuns pămîntul acesta dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei! RUSSO, O. 43.
10. [DN] DORMITA vb. I. intr. A moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. [< lat. dormitare].
11. [MDN '00] DORMITA vb. intr. a moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. (< lat. dormitare)
12. [Șăineanu, ed. VI] dormità v. 1. a adormi pe jumătate; 2. fig. a fi în nemișcare. [Lat. DORMITARE].
13. [Scriban] dormitéz v. intr. (lat. dormito, -áre. V. adormitez). Dorm pe jumătate, pirotesc: ĭată: nu va dormita, nicĭ va adormi cel ce păzește pre Israil (Biblia 1688, ps. 120). Îs adormit, întârziĭ nevenind: peirea lor nu va durmita (Cod. Vor. 60). Azĭ. Neol. (fr. dormiter) Dorm pe jumătate. – Vechĭ și durm-. V. pestesc.
14. [Scriban] durmitéz V. dormitez.
15. [DOOM 3] dormita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dormitez, 3 dormitează; conj. prez. 1 sg. să dormitez, 3 să dormiteze
16. [DOOM 2] dormita (a ~) vb., ind. prez. 3 dormitează
17. [IVO-III] dormitez.
18. [DER] dormita (dormitez, dormitat), vb. – A ațipi, a moțăi. – Megl. durmités. Lat. dormĭtāre (Pușcariu 545; REW 2752), cf. cat., sp., port. dormitar. Este cuvînt popular, cf. ALR, II, 104.
19. [CECC] Quandoque bonus dormitat Homerus (lat. „Cîteodată dormitează și bunul Homer”) – Horațiu, Arta poetică, versul 359. Poetul latin avea cea mai mare admirație pentru rapsodul grec. Totuși, recunoaște necăjit Horațiu (căci versul începe cu Indignor): „Mă supăr că și bunul Homer moțăie uneori”. Cu alte cuvinte, chiar și pana lui Homer nu-i totdeauna la fel de vie, de inspirată. Versul horațian semnalează că pînă și în cele mai frumoase opere putem găsi părți mai puțin reușite sau chiar slabe. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL