1. [DEX '09] DONQUIJOTISM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchihotism, donchijotism, donchișotism s. n.] – Din fr. donquichottisme.
2. [MDA2] donquijotism sn vz donchihotism
3. [DEX '09] DONCHIHOTISM s. n. v. donquijotism.
4. [DEX '09] DONCHIJOTISM s. n. v. donquijotism.
5. [DEX '09] DONCHIȘOTISM s. n. v. donquijotism.
6. [MDA2] donchihotism sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 116 / V: ~ișot~, ~ijot~ (S și: ~quijot~) / Pl: ~e / E: fr donquichottisme] (Liv) Atitudine sau purtare extravagantă a cuiva cu scopuri irealizabile.
7. [MDA2] donchijotism sn vz donchihotism
8. [MDA2] donchișotism sm vz donchihotism
9. [DEX '98] DONCHIHOTISM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchijotism, donchișotism s. n.] – Din fr. don-quichottisme (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote).
10. [DEX '98] DONCHIJOTISM s. n. v. donchihotism.
11. [DEX '98] DONCHIȘOTISM s. n. v. donchihotism.
12. [DLRLC] DONCHIȘOTISM s. n. (Livresc) Atitudine sau purtare extravagantă caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestînd un eroism steril în lupta cu obstacole imaginare. [După moartea lui Eminescu se constată] un potop de poezii în care tinerii de pe atunci își cheltuiesc vremea scumpă a tinereții plîngînd dureri imaginare în loc s-o trăiască în toată deplinătatea simțurilor și a inteligenței lor. E un donchișotism romantic, cum rareori s-a întîlnit în alte literaturi. ANGHEL, PR. 183.
13. [DN] DONCHIȘOTISM s.n. (Liv.) Purtare extravagantă, caracteristică unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril în luptă cu obstacole imaginare. [< fr. donquichottisme, cf. Don Quijote – eroul celebrei opere a lui Cervantes].
14. [MDN '00] DONCHIHOTISM s. n. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare. (< fr. donquichottisme)
15. [Scriban] * donchișotízm n. (fr. don quichottisme, d. Don Quichotte [d. sp. Don Quijote, pron. don Kihote], un eroŭ ridicul dintr’un roman al luĭ Cevantes). Mania de a te distinge căutînd aventurĭ ridicule.
16. [DOOM 3] donquijotism (livr.) [quijo pron. sp. kiho] (desp. -qui-) s. n.
17. [DOOM 2] donquijotism (livr.) [quijo pron. chiho] (-qui-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL