1. [DEX '09] DOMINATOR, -OARE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant; căruia îi place să domine, să se impună. – Din fr. dominateur, lat. dominator.
2. [MDA2] dominator, ~oare smf, a [At: ODOBESCU, S. III, 69 / Pl: ~i, ~oare / E: fr dominateur] 1-2 (Persoană) care domină (1-4).
3. [CADE] * DOMINATOR, I. adj. Care domină. II. sm. Stăpînitor [fr.].
4. [DLRLC] DOMINATOR, -OARE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant. (Fig.) Piatra Craiului... mi-a părut totdeauna, dominatoare cum e și singură, o imensă catedrală. CAMIL PETRESCU, U. N. 242.
5. [DN] DOMINATOR, -OARE adj. (Rar) Dominant. [Cf. fr. dominateur, lat. dominator].
6. [MDN '00] DOMINATOR, -OARE adj. dominant. (< fr. dominateur, lat. dominator)
7. [Șăineanu, ed. VI] dominator a. și m. care domină.
8. [Scriban] * dominatór, -oáre adj. (lat. domĭnator). Dominant, domnitor, guvernator: imperiu roman ajunsese dominator peste tot basinu Mediteraneĭ.
9. [DOOM 3] dominator adj. m., pl. dominatori; f. sg. și pl. dominatoare
10. [DOOM 2] dominator adj. m., pl. dominatori; f. sg. și pl. dominatoare
11. [IVO-III] domin, -nator adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL