Definiție și ce înseamnă doinire

1. [DEX '09] DOINIRE, doiniri, s. f. Faptul de a doini; (concr.) doină. – V. doini.

2. [MDA2] doinire sf [At: LUNGIANU, GL. 212 / Pl: ~ri / E: doini] 1 Cântare de doine (1-2). 2 (Ccr) Doină (1-2).

3. [DLRLC] DOINIRE, doiniri, s. f. Faptul de a doini. Nimic... nu oprea chesoanele din mers, nici pe tunari din doinirea molcomă. CAMILAR, N. I 431. ◊ Fig. Aud doiniri triste de vînt. SADOVEANU, O. I 393. Nucule din dosul casei, Tot al meu și-aici și-aiurea: Ziua-n vînt îți văd doinirea, Noaptea ți-o ascult. COȘBUC, P. II 275. – Pronunțat: doi-.

4. [DEX '09] DOINI, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

5. [MDA2] doina v vz doini

6. [MDA2] doini vit [At: EMINESCU, O. I, 32 / V: ~na / Pzi: ~nesc / E: doină] 1-2 A cânta doine (1-2) (din gură, din fluier etc.).

7. [CADE] DOINI (-nesc) vb. tr. A cînta doina: din lunci răsună tălăngi, fluiere s’aud doinind (VLAH.); trecea păstorașul împărat, doinind și horind (EMIN.).

8. [DLRLC] DOINA vb. I v. doini.

9. [DLRLC] DOINI, doinesc, vb. IV. Intranz. A cînta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32. ◊ Fig. Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23. ◊ Tranz. Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20. Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238. (Fig.) În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. (Cu complement intern) Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301. – Pronunțat: doi-. – Variantă: (popular) doina (PĂSCULESCU, L. P. 236) vb. I.

10. [Șăineanu, ed. VI] doinì v. a cânta doine: și acel rege al poeziei... ce din frunze ’ți doinește EM.

11. [Scriban] doĭnésc v. intr. (d. doĭnă și înrudit cu bav. dönen, a răsuna, ol. deunen, a cînta, a glumi; nsl. donéti, ceh. dunĕti, ung. danolni, dalolni, a cînta; litv. dainuti, a doĭni). Cînt o doĭnă: a doĭni din fluĭer. – În Maram. dăĭnez.

12. [DOOM 3] doinire s. f., g.-d. art. doinirii; pl. doiniri

13. [DOOM 2] doinire s. f., g.-d. art. doinirii; pl. doiniri

14. [DOOM 3] doini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinesc, 3 sg. doinește, imperf. 1 doineam; conj. prez. 1 sg. să doinesc, 3 să doinească

15. [DOOM 2] doini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinesc, imperf. 3 sg. doinea; conj. prez. 3 să doinească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro