1. [DEX '09] DOIME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime.
2. [MDA2] doime sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 57 / Pl: ~mi / E: doi + -ime] 1 (Înv) Grup de doi. 2 Jumătate dintr-un întreg. 3 (Muz) A doua parte dintr-o notă întreagă. 4 (Pex) Notă cu valoarea unei jumătăți dintr-o notă întreagă.
3. [CADE] DOIME sf. 🎼 Jumătate dintr’o notă întreagă, reprezentată prin semnul o|[doi].
4. [DLRLC] DOIME, doimi, s. f. (Mat.) Jumătate dintr-un întreg. ♦ (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă.
5. [DOOM 3] doime s. f., g.-d. art. doimii; pl. doimi
6. [DOOM 2] doime s. f., g.-d. art. doimii; pl. doimi
7. [DTM] doime, valoare* corespunzând jumătății unei note* întregi. Echiv. fr. blanche; it. bianca; engl. minim; germ. Halbe Note.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL