1. [DEX '09] DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.
2. [MDA2] doftoricesc, ~ească a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~ești / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.
3. [CADE] DOFTORICESC adj. De doftor: faima științei sale doftoricești ajunsese pînă la Breaza (N.-UR.).
4. [DLRLC] DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.
5. [Scriban] doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.
6. [DEX '09] DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.
7. [DEX '09] DOCTORICI vb. IV v. doftorici.
8. [DEX '09] DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.
9. [MDA2] doctoricesc, ~ească a vz doftoricesc
10. [MDA2] doctorici v vz doftorici
11. [MDA2] doftorici [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~cesc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).
12. [DLRLC] DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.
13. [DOOM 3] doftoricesc (înv., pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești
14. [DOOM 2] doftoricesc (pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești
15. [DOOM 3] doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, 3 sg. doftoricește, imperf. 1 doftoriceam; conj. prez. 1 sg. să doftoricesc, 3 să doftoricească
16. [DOOM 2] doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 să doftoricească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL