1. [MDA2] dodei [At: PSALT. 265 / V: ~dăi, ~dii / Pzi: ~esc / E: vsl додбжити] (Înv) 1-2 vtr A (se) supăra. 3 vt A incomoda. 4 vt A deranja. 5 vr A se plânge. 6 vi A năvăli.
2. [CADE] ‡ DODEI (-deesc), ‡ DODĂI (-dăesc) vb. tr. A aduce supărare, a neliniști, a strîmtora [vsl. dodějati].
3. [MDA2] dodăi v vz dodei
4. [MDA2] dodii v vz dodei
5. [CADE] ❍ DODĂ2 sf. Mold. Se zice unei femei căreia, după ce s’a spălat pe cap, îi stă părul lins, neted (ȘEZ.) [bg. srb. dodola „paparudă”].
6. [CADE] ❍ DODĂ3 (pl. -de) sf. Trans. (VIC.) (PȘC.) Mînă (în graiul copiilor).
7. [CADE] ❍ DODĂ1 sf. Olten. Tață, dadă [bg.]
8. [CADE] ‡ DODĂI... 👉 DODEI...
9. [Șăineanu, ed. VI] dodă f. 1. Mold. doică; 2. Tr. lele, nană. [V. dadă].
10. [Scriban] dódă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Țață, lele.
11. [Scriban] dodăĭálă, dodăĭésc v. dodeĭ-.
12. [Scriban] dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.
13. [DOOM 3] dodă (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode
14. [DOOM 2] dodă s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode
15. [DER] dodă (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).
16. [DER] DODĂ, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mînă. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă)
17. [DER] dodăi (-ăesc, -it), vb. – A deranja, a neliniști, a întrista. – Var. dodei. Sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. Sec. XVI-XVII, înv. – Der. dodăială (var. dodeială), s. f. (supărare, necaz); dodăitor, s. m. (urmăritor, vrăjmaș); dodie, s. f. (supărare, deranj).
18. [DAR] dodei, dodeiesc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL