1. [MDN '00] DOCIM(O)- elem. „examen, probă”. (< fr. docim/o/-, cf. gr. dokime)
2. [DETS] DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL