1. [MDA2] doborâtură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: doborî + -tură] 1 Stricăciune produsă în pădure de fenomenele naturale. 2 Pădure doborâtă de vânt.
2. [DLRLC] DOBORÎTURĂ, doborîturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc.
3. [DLRM] DOBORÎTURĂ, doborîturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură.
4. [DOOM 3] +doborâtură s. f., g.-d. art. doborâturii; pl. doborâturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL