1. [DEX '09] DOBAȘ s. m. v. tobaș.
2. [MDA2] dobaș sm vz tobaș
3. [CADE] ❍ DOBAȘ sm. Tr.-Carp. 🎖️ Toboșar: Poruncește la ~ să bată doba pe marș (IK.-BRS.) [dobă].
4. [Scriban] dobáș m. (ung. dobos). Trans. Toboșar saŭ tarabangiŭ.
5. [DEX '09] TOBAȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobaș s. m.] – Tobă + suf. -aș.
6. [MDA2] dubaș sm vz tobaș
7. [MDA2] tobaș sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (înv) ~boș, (îrg) doboș, (reg) do~, dub~ / Pl: ~i / E: tobă + -aș] 1 (Îrg) Toboșar (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Reg) Tobă (41).
8. [MDA2] toboș sm vz tobaș
9. [MDA2] toboșar sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (reg) do~, doboșer, ~șer / Pl: ~i / E: tobaș + -ar] 1 Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară) Si: (înv) tambur1 (2), (reg) tobar (1), (îrg) tobaș (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Orn; reg; șîc ~ul-pădurii) Ciocănitoare (Dryobates major).
10. [DLRLC] TOBAȘ, tobași, s. m. (Învechit; și în forma dobaș) Toboșar. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea cheamă. EMINESCU, L. P. 144. Poruncește la dobaș Să bată doba de marș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305. – Variantă: dobaș s. m.
11. [Scriban] toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.
12. [DOOM 3] tobaș (înv., reg.) s. m., pl. tobași
13. [DOOM 2] tobaș (reg.) s. m., pl. tobași
14. [DRAM 2021] dobáș, dobași, (doboș, doboeș), s.m. (reg.) Toboșar. ■ (onom.) Doboș, nume de familie în jud. Maram.; Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vadul Izei, „fiind foarte buni muzicanți”; neamul Doboeșilor din Borșa („unul a fost toboșar în armata împăratului Austriei”, Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. dobos (Scriban); var. a lui tobaș (DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] dobaș, dobași, (doboș, doboeș), s.m. – (reg.) Toboșar. ♦ (top.) Dobăieș, culme situată la est de Sighet, cu vârful Dobăieș (331 m), vf. Călămari și piscul Colanului (440 m) (Ivanciuc, 2007: 10). ♦ (onom.) Doboș, Doboeș, Doboieș, nume de familie (96 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vadu Izei, „fiind foarte buni muzicanți”; neamul Dobeșilor din Borșa: „unul a fost toboșar (dobaș) în armata împăratului Anstriei” (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. dobos (Scriban); var. a lui tobaș (< tobă) (DEX, MDA).
16. [DRAM] dobaș, -i, s.m. – Toboșar. Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vad-Maramureș, „fiind foarte buni muzicanți” (Ivanciuc 2006: 84). Dobei; neamul Dobeilor din Borșa: „unul a fost toboșar (dobaș) în armata împăratului Anstriei” (Mihali, Timiș 2000). – Din dobă + -aș.
17. [DRAM 2015] dubaș, -ă, dubași, -e, adj. – (reg.) (referitor la situații sau la persoane) Îndoielnic, dubios. – Et. nes., probabil maghiarism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL