1. [DEX '09] DIZOLVAT, -Ă, dizolvați, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție. 2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. – V. dizolva.
2. [MDA2] dizolvat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~vit / S și: diso~ / Pl: ~ați, ~e / E: dizolva] 1 a (D. substanțe) Care se află dispersat în altă soluție Si: solvit, topit. 2 a (Fig; d. societăți, asociații, adunări etc.) Care este desființat Si: anulat. 3 a (D. parlament sau adunări legislative) Care a fost determinat să își încheie activitatea convocându-se alegeri anticipate. 4 sm Substanță care se dizolvă (6) în masa altei substanțe Si: solvent.
3. [DLRLC] DIZOLVAT, -Ă, dizolvați, -te, adj. (Despre substanțe solide, lichide sau gazoase) Care e dispersat molecular în altă substanță; care e în stare de soluție.
4. [DN] DIZOLVAT s.n. Substanță care se dizolvă; solvat. [< dizolva].
5. [MDN '00] DIZOLVAT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)
6. [DEX '09] DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.
7. [MDA2] disolva v vz dizolva
8. [MDA2] disolvat, ~ă a vz dizolvat
9. [MDA2] dizolva vtr [At: SĂULESCU, HR. II, 331/2 / V: (îvr) ~vi / S și: diso~ / Pzi: dizolv / E: lat dissolvere] 1-2 (D. o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.) A (se) desființa ca persoană juridică Si: a (se) anula. 3-4 (Spc; d. parlament sau o altă adunare legislativă) A-și încheia sau a face să-și încheie activitatea legislativă convocând alegeri anticipate. 5-6 (D. o substanță solidă, lichidă sau gazoasă) A (se) dispersa în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție Si: a (se) descompune, (rar) a solvi, (fam) a (se) topi.
10. [MDA2] dizolvi vt vz dizolva
11. [MDA2] dizolvit, ~ă sm, a vz dizolvat
12. [CADE] *DISOLVA, ⦿ DIZOLVA (-solv) I. vb. tr. 1 A topi într’un lichid: ~ zahărul, sarea în apă ¶ 2 A face să înceteze, a sparge: ~ o adunare, un congres ¶ 3 A desface, a anula: ~ o căsătorie. II. vb. refl. 🔬 A se topi într’un lichid ¶ 2 A înceta de a mai funcționa, a se sparge, a se împrăștia: congresul s’a disolvat ¶ 3 A se desface, a se anula: căsătoria s’a disolvat [lat.].
13. [CADE] ⦿ DIZOLVA ... = DISOLVA ...
14. [DLRLC] DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substanță solidă, lichidă sau gazoasă în altă substanță (adesea lichidă) obținîndu-se astfel o soluție. Tinctura de iod se prepară dizolvînd iodul în alcool. ◊ Refl. Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735.
15. [DN] DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținînd(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizolv. / < lat., it. dissolvere].
16. [MDN '00] DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)
17. [Șăineanu, ed. VI] dizolvà v. 1. a separa părțile unui corp, a-l descompune: apa dizolvă sarea; 2. a face să înceteze de a exista prin risipirea părților: a dizolva o adunare; 3. a desființa: a dizolva o căsătorie.
18. [Scriban] * disólv, a -á v. tr. (lat. dis-sólvere -solútum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. – Se conjugă ca absolv). Chim. Descompun pătrund, separ moleculele unuĭ: apa disolvă zaharu, dar nu și unt-de-lemnu. Risipesc, împrăștiĭ: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o căsătorie. Stric, conrup: a disolva obiceĭurile. – Fals dizolv.
19. [DOOM 3] dizolvat2 s. m., pl. dizolvați
20. [DOOM 3] dizolvat1 adj. m., pl. dizolvați; f. dizolvată, pl. dizolvate
21. [DOOM 2] dizolvat1 adj. m., pl. dizolvați; f. dizolvată, pl. dizolvate
22. [DOOM 2] dizolvat2 s. m., pl. dizolvați
23. [DOOM 3] dizolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dizolv, 3 dizolvă, conj. prez. 1 sg. să dizolv, 3 să dizolve
24. [DOOM 2] dizolva (a ~) vb., ind. prez. 3 dizolvă
25. [MDO] dizolva
26. [IVO-III] disolv, -solvă 3.
27. [Argou] dizolva, dizolv I v. t. a ucide. II v. r. a dispărea, a se ascunde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL