1. [DEX '09] DIZARMONIE, dizarmonii, s. f. 1. Lipsă a armoniei; discordanță. 2. (Psih.) Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. – Din fr. disharmonie.
2. [MDA2] dizarmonie sf [At: MAIORESCU. D. II, 180 / Pl: ~ii / E: it disarmonia] (Rar) Lipsă de armonie Si: discordanță.
3. [DN] DIZARMONIE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia].
4. [MDN '00] DIZARMONIE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanță. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. (< fr. dysharmonie)
5. [DOOM 3] dizarmonie (desp. di-zar-/diz-ar-) s. f., art. dizarmonia, g.-d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii, art. dizarmoniile (desp. -ni-i-)
6. [DOOM 2] *dizarmonie s. f., art. dizarmonia, g.-d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL