1. [MDA2] dizarmonic, ~ă a [At: ARGHEZI, S. XX, 63 / Pl: ~ici, ~ice / E: des- + armonic] (Rar) 1 Care nu este armonios. 2 Care nu formează un tot.
2. [MDN '00] DIZARMONIC, -Ă adj. 1. (muz.) lipsit de armonie. ◊ (despre o sală) lipsită de rezonanță, cu rezonanță proastă. 2. care prezintă dizarmonie (2). 3. (fig.) discordant, neplăcut. (< fr. dysharmonique, it. disarmonico)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL