1. [MDA2] divors sn vz divorț
2. [CADE] ⦿ DIVORS ... DIVORȚ ...
3. [DLRLC] DIVORS s. n. v. divorț.
4. [DN] DIVORS s.n. v. divorț.
5. [DEX '09] DIVORȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.
6. [MDA2] dihorț sn vz divorț
7. [MDA2] divorciu sn vz divorț
8. [MDA2] divorț sn [At: SĂULESCU, HR. I, 39/27 / V: ~rs, (înv) ~ia sf, ~ium, ~rciu, (reg) diho~ / Pl: ~uri / E: fr divorce, it divorzio, lat divortium] 1 Desfacere pe cale legală a unei căsătorii Si: despărțire. 2 (Îlv) A da ~ A intenta acțiune de divorț Si: a divorța (1). 3 (Fig) Dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc.
9. [MDA2] divorția sf vz divorț
10. [MDA2] divorțium sn vz divorț
11. [CADE] * DIVORȚ (pl. -țuri) sn. ⚖️ Despărțenie, despărțire, desfacerea legală a unei căsătorii [lat.].
12. [DLRLC] DIVORȚ, divorțuri, s. n. Desfacere legală a căsătoriei, a legăturilor oficiale dintre soț și soție. V. despărțire. Va cere divorț. În cîteva luni va fi liberă. C. PETRESCU, C. V. 355. Cînd află despre divorț, Miron se cruci. REBREANU, R. I 233. ◊ Expr. A da divorț = a intenta acțiune de divorț. – Variantă: divors (SADOVEANU, P. M. 63, IBRĂILEANU, A. 65) s. n.
13. [DN] DIVORȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].
14. [MDN '00] DIVORȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium)
15. [Șăineanu, ed. VI] divorț n. 1. ruptură legală a căsătoriei; 2. fig. separațiune completă.
16. [Scriban] * divórț n., pl. urĭ (fr. divorce, d. lat. divortium). Despărțenie, desfacere legală a uneĭ căsătoriiĭ. – Fars. -rs.
17. [DOOM 3] divorț s. n., pl. divorțuri
18. [DOOM 2] divorț s. n., pl. divorțuri
19. [IVO-III] divorț.
20. [DAS] DIVORȚ. Subst. Divorț, despărțire, despărțenie (înv.), desfacerea căsătoriei, anularea căsătoriei. Abandonarea familiei, abandon familial. Proces de divorț. Adj. Divorțat, despărțit. Vb. A divorța, a da divorț, a se despărți, a se separa, a desface (a anula) căsătoria. A obține divorțul, a-și recăpăta libertatea (fig.). A părăsi familia, a abandona familia. V. văduvie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL