1. [DEX '09] DIVIZIBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.
2. [MDA2] divizibil, ~ă a [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr divisible, lat divisibilis] 1 Care poate fi divizat (1). 2 (Mat; d. numere întregi, polinoame) Care se împarte exact (fară rest) cu alt număr, polinom etc.
3. [CADE] * DIVIZIBIL adj. 1 Ce se poate împărți ¶ 2 ➕ Ce se poate împărți exact cu altul: numărul 15 e ~ prin 3 și prin 5 ¶ ¶ C. INDIVIZIBIL [fr.].
4. [DLRLC] DIVIZIBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care poate fi divizat. ♦ (Mat.; despre numere întregi) Care se împarte exact cu alt număr, restul fiind nul. Numărul 16 este divizibil cu 2, 4 și 8.
5. [DN] DIVIZIBIL, -Ă adj. Care se poate diviza. ♦ (Mat.; despre numere) Care poate fi împărțit exact cu un număr. [Cf. fr. divisible, lat. divisibilis].
6. [MDN '00] DIVIZIBIL, -Ă adj. care se poate diviza. ◊ (mat.) care prezintă divizibilitate. (< fr. divisible, lat. divisibilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] divizibil a. ce poate fi divizat.
8. [Scriban] * divizíbil, -ă adj. (lat. divizibilis). Care se poate divide.
9. [DOOM 3] divizibil adj. m., pl. divizibili; f. divizibilă, pl. divizibile
10. [DOOM 2] divizibil adj. m., pl. divizibili; f. divizibilă, pl. divizibile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL