1. [MDA2] divictar sm [At: GHEORGACHI, LET. III, 293/18 / V: (înv) ~iu, devi~ / E: tc divitdar] (Tcî) 1 Titlu dat boierului care se îngrijea de obiectele necesare domnitorului pentru scris. 2 Purtătorul călimării domnești. 3 Persoană care avea titlu de divictar (2).
2. [CADE] ‡ DIVICTAR sm. Boiernaș care avea slujba la Curte de a ține în ordine călimările domnești și cele trebuincioase pentru scris [tc. divitdar].
3. [DLRLC] DIVICTAR, divictari, s. m. (Învechit) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... divictaru... stolnici, șătrari. GHICA, S. XIV.
4. [DLRM] DIVICTAR, divictari, s. m. (Înv.) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. – Tc. divitdar.
5. [Șăineanu, ed. VI] divictar m. od. boierinaș care ținea călimările domnești; Vodă îmi zise: te fac divictar GHICA. [Turc. DIVITDAR (din divit, călimări)].
6. [Scriban] divictár și de- m. (turc. pers. divitdar, purtător de călimară). Sec. 18. Boĭerinaș care purta călimara și alte obĭecte de scris la curtea domnească. V. calemgiŭ.
7. [MDA2] devictar sm vz divictar
8. [MDA2] divictariu sm vz divictar
9. [Scriban] devictár V. divictar.
10. [DER] divictar (divictari), s. m. – (Înv.) Dregător la Curtea Domnească, însărcinat cu păstrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Șeineanu, III, 48). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL