1. [DEX '09] DIVERTICUL, diverticule, s. n. (Anat.) Cavitate saciformă ce comunică cu un canal natural. – Din fr. diverticule.
2. [MDA2] diverticul sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr diverticule, lat diverticulum] (Atm) Mică prelungire în formă de fund de sac a unui organ tubular.
3. [DEX '98] DIVERTICUL, diverticule, s. n. (Anat.) Mică prelungire a unui organ tubular. – Din fr. diverticule.
4. [DN] DIVERTICUL s.n. (Anat.) Apendice care are o cavitate interioară și se termină ca un fund de sac. [< fr. diverticule, cf. lat. diverticulum].
5. [MDN '00] DIVERTICUL1 s. n. 1. formație anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar. 2. loc ascuns; cotlon, ungher. (< fr. diverticule, lat. diverticulum)
6. [MDN '00] DIVERTICUL2(O)- elem. „diverticul”. (< fr. diverticul/o/-, cf. lat. diverticulum, adăpost)
7. [DOOM 3] diverticul s. n., pl. diverticule
8. [DOOM 2] diverticul s. n., pl. diverticule
9. [DETS] DIVERTICUL-, v. DIVERTICULO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unui diverticul al tubului digestiv.
10. [DETS] DIVERTICULO- „diverticul, fund anatomic”. ◊ L. diverticulum „adăpost, loc ferit” > fr. diverticulo- > rom. diverticulo-. □ ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare operatorie într-o poziție dorită a diverticulului unui organ cavitar; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere operatorie la piele a unui diverticul Meckel, care nu poate fi extirpat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL