1. [MDA2] divănire sf [At: PRIBEAGUL, P. R. 56 / Pl: ~ri / E: divăni] (Reg) 1 Discuție. 2 Sfătuire. 3 Învoire.
2. [MDA2] divăni [At: ȘIO I, 81 / Pzi: ~nesc / E: scr divaniti] (Reg) 1 vi A sta la taifas. 2 vr A se sfătui. 3 vr A se învoi.
3. [MDA2] ghivăni v vz divăni
4. [CADE] ❍ DIVĂNI (-ănesc) I. vb. intr. Băn. Trans. A vorbi, a sta de vorbă. II. vb. refl. Trans. A se sfătui: Dumnezeu venea cu sfîntul său Petru și se divănea (MAR.) [srb. divaniti].
5. [DLRM] DIVĂNI, divănesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A se sfătui, a sta de vorbă. – Sb. divaniti.
6. [Scriban] divănésc v. intr. (d. divan; și sîrb. divaniti). Vest. Staŭ la taĭfas. V. refl. Vechĭ. Mă sfătuĭesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL