Definiție și ce înseamnă distragere

1. [DEX '09] DISTRAGERE s. f. (Rar) Acțiunea de a distrage. – V. distrage.

2. [MDA2] distragere sf [At: CONV. LIT. II, 27 / V: (înv) des~ / Pl: ~ri / E: distrage] 1-3 (Înv) Distracție (1-2, 5). 4 Lipsă (trecătoare) de atenție, de concentrare Si: abatere, neatenție, (înv) distracție (3), distrat1.

3. [DN] DISTRAGERE s.f. (Rar) Acțiunea de a distrage. [< distrage].

4. [DEX '09] DISTRAGE, distrag, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

5. [MDA2] destragere sf vz distragere

6. [MDA2] distrage [At: HELIADE, O. II, 83 / Pzi: distrag / E: fr distraire, lat distrahere] 1 vtf A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare sufletească Si: (înv) a distra (1). 2 vt (C.i. gânduri, idei, atenția etc.) A îndepărta de la anumite preocupări, griji, obsesii etc. 3-4 vtr (Înv) A (se) distra (2-3). 5 vt (Înv) A separa o parte dintr-un întreg.

7. [CADE] * DISTRAGE (-ag) I. vb. tr. 1 A face să se gîndească la altceva, a-l împiedeca de a se gîndi la ceva ¶ 2 – DISTRA I 2. II. vb. refl. = DISTRA II [fr. distraire, refăcut după trage].

8. [CADE] * DISTRAS adj. p. DISTRAGE și DISTRAT adj. p. DISTRA. Cu gîndul aiurea, dus pe gînduri: m’a întrebat liniștit, cu un aer distras, ca și cum ar fi vorbit prin somn (VLAH.).

9. [DLRLC] DISTRAGE, distrag, vb. III. Tranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă. Amfiteatrele și circurile romane prilejuiau spectacole deseori sîngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul căruia aristocrația romană încerca să distragă masele de la frămîntările și luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. 2. (Învechit) A distra, a amuza. Dacă n-aș fi reținut aici... m-aș repezi îndată să vă văz, cu speranța că v-aș putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. – Formă gramaticală: part. distras.

10. [DN] DISTRAGE vb. A abate gîndul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrag, perf. s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].

11. [MDN '00] DISTRAGE vb. tr. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)

12. [Șăineanu, ed. VI] distrage v. 1. a abate dela cugetările, dela ocupațiunile sale; 2. a-și procura distracțiuni. [Formă paralelă cu distra, de unde un participiu distrat (= fr. distrait), alăturea cu distras].

13. [Scriban] * distrág, -strás, a -tráge v. tr. (dis- și trag, după fr. dis-traire, lat. dis-tráhere). Fac să nu fiĭ atent, distrez: huĭetu de afară îĭ distrage pe elevĭ, distrage atențiunea elevilor. Rar. Distrez, amuz.

14. [DOOM 3] !distragere s. f., g.-d. art. distragerii; pl. distrageri

15. [DOOM 2] distragere (rar) s. f., g.-d. art. distragerii

16. [DOOM 3] distrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrag, 3 sg. distrage, imperf. 1 distrăgeam, perf. s. 1 sg. distrăsei, 1 pl. distraserăm, m.m.c.p. 1 pl. distrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să distrag, 3 să distragă; ger. distrăgând; part. distras

17. [DOOM 2] distrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrag, 1 pl. distragem, imperf. 3 sg. distrăgea; ger. distrăgând; part. distras

18. [IVO-III] distrag (pe cineva dela lucru).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro