1. [DEX '09] DISTORSIUNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părți ale corpului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.
2. [MDA2] distorsiune sf [At: LM / V: (rar) distorsie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr distorsion, lat distorsio, -onis] 1 Răsucire (convulsivă) a unor părți ale corpului. 2 Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială Si: aberație (1). 3-4 (Îs) ~a rocilor Deformare (sau transformare în noi structuri geologice secundare) a rocilor, sub acțiunea presiunii litostatice și a stresului. 5 (Fig) Deformare.
3. [DLRLC] DISTORSIUNE, distorsiuni, s. f. Abatere (supărătoare) a unei oscilații sau a unei imagini de la forma inițială. – Pronunțat: -si-u-.
4. [DN] DISTORSIUNE s.f. 1. Aberație a unei imagini sau a unei oscilații de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune a unei părți a corpului. [Pron. -si-u-, var. (rar) distorsie s.f. / cf. fr. distorsion, lat. distorsio].
5. [MDN '00] DISTORSIUNE s. f. 1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecțiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare. 2. modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului. 3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală. 4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie. (< fr. distorsion, lat. distorsio)
6. [MDA2] distorsie sf vz distorsiune
7. [DN] DISTORSIE s.f. v. distorsiune.
8. [DOOM 3] distorsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. distorsiunii; pl. distorsiuni
9. [DOOM 2] distorsiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. distorsiunii; pl. distorsiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL