1. [DEX '09] DISTILAȚIE, distilații, s. f. Distilare. – Din fr. distillation.
2. [MDA2] distilație sf [At: ÎNV. VIN. 86 / V: des~, destilațiune, destilăciune, (înv) ~iune, (îvr) ~lățiune / Pl: ~ii / E: fr distillation, lat distillatio, -onis] (Înv) Distilare (1).
3. [DN] DISTILAȚIE s.f. Distilare. [Gen. -iei, var. distilațiune s.f. / cf. fr. distillation, lat. distillatio].
4. [MDN '00] DISTILAȚIE s. f. distilare. (< fr. distillation, lat. distillatio)
5. [MDA2] destilație sf vz distilație
6. [MDA2] destilăciune sf vz distilație
7. [MDA2] distilațiune sf vz distilație
8. [MDA2] distilățiune sf vz distilație
9. [CADE] * DISTILAȚIUNE, * DISTILAȚIE, * DISTILARE sf. 1 Operațiune prin care se separă, cu ajutorul unui alambic, un corp de diferitele substanțe cu care e amestecat, transformîndu-l în aburi și reducîndu-l iarăși la starea lichidă: ~a apei; ~ fracționată, operațiune care permite să se separe, grație temperaturilor de fierbere diferite, substanțele deosebite care intră într’un amestec: benzina, petrolul lampant etc. se obțin prin ~a fracționată a petrolului ¶ 2 Lichidul obținut prin această operațiune [fr.].
10. [DN] DISTILAȚIUNE s.f. v. distilație.
11. [Șăineanu, ed. VI] distilați(un)e f. acțiunea de a distila și produsul distilării.
12. [Scriban] *destilațiúne f. (lat. destillátio, -ónis). Acțiunea de a destila: destilațiunea vinuluĭ dă cel maĭ bun rachiŭ. – Și -áție dar maĭ des -áre. Maĭ puțin bine dist- (fr. distillation, lat. distillatio).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL