1. [MDA2] disruptiv, ~ă a [At: CIȘMAN, FIZ. II, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr disruptif, it disruptivo] 1 (D. descărcări electrice) Care produce flăcări sau scântei. 2 (Îs) Tensiune ~ă Tensiune electrică la care se produce străpungerea unui dielectric. 3 Care este distructiv, exploziv. 4 (Îs) Forță ~ă Forța generată de obicei de o explozie sau de un cutremur, care tinde să disloce sau să fragmenteze rocile de zăcământ. 5 (Fig) Care strălucește.
2. [DN] DISRUPTIV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scîntei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif].
3. [MDN '00] DISRUPTIV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL