1. [DEX '09] DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui.
2. [MDA2] despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~esc / E: des- + pecetlui] (Îvr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentru a desface și a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare încuiată sau) un capac sigilat.
3. [CADE] DESPECETLUI (-luesc) vb. tr. A desface un pachet, o scrisoare pecetluită; a desface pecetea: despecetluiam o scrisoare plină de taine care nu mi-era adresată mie (DLVR.) [d e s – + pecetlui].
4. [DEX '98] DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.
5. [DLRLC] DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72.
6. [Șăineanu, ed. VI] despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.
7. [MDA2] dispecetlui v vz despecetlui
8. [DLRLC] DISPECETLUI vb. IV v. despecetlui.
9. [Scriban] despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.
10. [DOOM 3] despecetlui (a ~) (înv.) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, 3 sg. despecetluiește, imperf. 1 despecetluiam; conj. prez. 1 sg. să despecetluiesc, 3 să despecetluiască
11. [DOOM 2] despecetlui (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 să despecetluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL